Kinetoterapie copii cu TSA cu dizabilitati de control motor
Technicile de kinetoterapie au ca obiective culegerea de informații de la părinți, medici clinici și alți membri ai echipei multidisciplinare. Întârzierile în dezvoltare ar putea afecta abilitățile motorii brute și fine ale copiilor. Rolul kinetoterapeutului este de a avea grijă de copiii cu autism cu deficiențe motorii în organism. De exemplu, probleme cu controlul respirator și nivelul de coordonare, îmbunătățirea posturii și abordarea nealinierii sistemului musculo-scheletic, inclusiv deformările peretelui toracic, precum și a piciorului și probleme de dezaliniere a gleznei.
Pentru kinetoterapie copii, în mod normal, evaluările și tratamentele pot avea loc în diferite contexte. De exemplu: acasă, îngrijire de zi, centre comunitare, clinici, spitale, centre de reabilitare și centre de fitness.
Kinetoterapeuții sunt, implicați în reabilitarea după leziuni în care un copil s-a rănit de la un picior fracturat și necesită tratamente de reabilitare. Cu toate acestea, kinetoterapeuții trebuie să ia în considerare diagnosticul de autism atunci când proiectează ședințe de tratament. Acest lucru se datorează faptului că multe dintre ședințele de kinetoterapie sunt foarte structurate în natură. A-i învăța să fie confortabil și competenți în corpul lor este o parte esențială a tratamentului
Caracteristici copii cu dificultăți motorii
Copiii cu TSA pot părea stânjeniți în abilitățile motorii și în mișcare. Multe dintre aceste probleme de coordonare atunci când sunt combinate cu comunicarea, abilitățile sociale și problemele comportamentale pot duce la dificultăți de învățare. Aceste dificultați devin mult mai complexe în dezvoltarea ulterioară, cum ar fi abilitățile de teren de joacă și sport.
Tratamentele de fizioterapie bazate pe exerciții includ abilități fizice și motorii adecvate vârstei. Acestea include săritul, bătutul din palme, săritul, săritul și aruncarea, lovirea sau prinderea unei mingi.
Hidroterapie copii cu TSA
Pentru dezvoltarea abilităților motorii, kinetoterapeuții au susținut că metodele de instruire a înotului pentru copiii cu TSA pot duce la o învățare mai rapidă a acestor abilități. Unele cercetări au susținut că hidroterapia poate fi o formă benefică de exercițiu pentru copiii cu autism. În plus, kinetoterapie bazată pe exerciții fizice poate fi extrem de benefică pentru copiii cu autism.
Hidroterapia a fost folosită în mod obișnuit pentru a trata pacienții cu autism. Acest lucru are loc de obicei într-o piscină. Presiunea și temperatura apei care apăsă asupra corpului pot calma un copil autist. Apa, ca formă de proprietate, poate oferi o intrare senzorială pretențioasă. În tot acest timp copilul efectuează exerciții menite să îmbunătățească gama de mișcare și mobilitatea generală. Apa caldă poate recupera greutatea corporală cu 90%. Aceasta scade forța de impact asupra corpului, relaxează mușchii și reduce spasticitatea, făcând apa mediul ideal pentru reabilitarea organismului.
Dificultăți de control motor la copiii cu TSA
Există unii copii fără o tulburare neurologică clară prezenți cu abilități motorii slabe înainte de vârsta de 7 ani. Unii dintre acești copii ar putea fi considerați a avea tulburare de coordonare a dezvoltării (DCD) în criteriile DSM. Cu toate acestea, se pare că majoritatea copiilor cu DCD sunt identificați după începerea școlii. În unele cazuri, performanța motrică slabă la vârsta preșcolară, este considerată drept unul dintre primele semne clare. Semnele sunt specifice și constă în alte comorbidități pentru tulburarea de dezvoltare. Un exemple este TSA sau tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD).
Deși tulburările motorii pot apărea de la sine, s-a sugerat că acestea coexistă frecvent cu ADHD și TSA. Dificultățile de control motor sunt foarte frecvente la copiii cu TSA. Se găsește că DCD se manifestă la aproximativ jumătate dintre persoanele cu TSA și ADHD. Recent, cercetarea a crescut în căutarea legăturilor dintre DCD și TSA.
Studiul efectuat de Kopp a constatat că școlile cu TSA și/sau ADHD, cu nivel intelectual mediu sau aproape mediu, au avut mai multe probleme de coordonare motrică decât fetele din populația comunității. 4 din 5 preșcolari cu TSA au avut dificultăți de coordonare motrică. Unele diferențe în ceea ce privește performanța motrică și senzorială au fost găsite în principalele grupuri de diagnostic. Acestea aveau mai multe deficiențe motorii și de senzație brute în grupul TSA decât grupul cu ADHD.
Problemele de coordonare motorie au fost, de asemenea, asociate cu o capacitate scăzută în abilitățile de viață de zi cu zi. Aceste rezultate au confirmat că nivelul scăzut de abilități de adaptare zilnice nu este legat doar de deficiențe sociale, de comunicare și de atenție, ci și de dificultăți motorii.
Promovarea educației fizice și a aptitudinii fizice copiilor cu TSA
Unul dintre motivele ratei scăzute de participare la educația fizică (EP) pentru copiii cu TSA (53%) și ADHD (38%) ar putea fi asociat cu probleme în diagnosticul principal și cu deficiențe motorii asociate. Cairney et al (2005) au descoperit că copiii cu DCD sunt mai puțin probabil să fie activi fizic.
S-a susținut că este nevoie de educație fizică mai bine adaptată pentru copiii cu tulburări neuropsihiatrice. Aceasta trebuie să promoveze dezvoltarea abilităților motorii, cu sentiment de autoeficacitate și aptitudine fizică.
Obiectivele de dezvoltare durabilă ale Națiunilor Unite au sugerat importanța dezvoltării timpurii a copilăriei pentru a le permite copiilor să-și atingă potențialul maxim. Dezvoltarea fizică fiind prioritatea principală și o componentă critică pentru creștere. Este larg acceptat faptul că copiilor li se cere să îndeplinească abilități motorii de bază, cum ar fi locomotorii (alergare și sărituri). Deasemena bazat pe echilibru (în picioare pe un picior) si controlul obiectelor (prinderea, aruncarea și lovirea cu piciorul) și sarcini motorii fine (folosind un creion și foarfece).
Se spune că abilitățile motorii formează baza pentru abilitățile specifice sportului sunt predictive pentru participarea la activități fizice. Acestea au fost legate de rezultatele cognitive. Abilitățile motorii slabe s-au reflectat și în obezitatea infantilă, care este asociată cu consecințe negative asupra sănătății pe termen scurt și lung. Mai mult, un deficit al abilităților motorii poate insista, prezența unei afecțiuni de dezvoltare sau medicală, necesitând intervenții specializate.
Copiii cu TSA au performanțe motorii slabe, de aceea se recomandă ca programele de intervenție timpurie să se concentreze asupra dezvoltării motorii. Kinetoterapeuții pot stimula învățarea abilităților motorii funcționale pentru a ajuta copilul să compenseze tulburările motorii.
Surse de informație:
https://www.physio-pedia.com/
