Kinetoterapie copii autism

Kinetoterapie copii cu TSA și dizabilități de control motor

Tehnicile de kinetoterapie au ca obiective culegerea de informații de la părinți, medici clinici și alți membri ai
echipei multidisciplinare. Întârzierile în dezvoltare pot afecta abilitățile motorii brute și fine ale copiilor.
Rolul kinetoterapeutului este să sprijine copiii cu TSA care prezintă dificultăți motorii, cum ar fi:
control respirator și nivel de coordonare, îmbunătățirea posturii și abordarea nealinierii
sistemului musculo-scheletic (inclusiv deformări ale peretelui toracic), precum și probleme de aliniere a piciorului și gleznei.

Pentru kinetoterapie copii, evaluările și tratamentele pot avea loc în contexte diferite:
acasă, îngrijire de zi, centre comunitare, clinici, spitale, centre de reabilitare și centre de fitness.

Kinetoterapeuții sunt implicați și în reabilitarea după leziuni (de exemplu, fracturi), însă în cazul copiilor cu TSA
ședințele trebuie proiectate ținând cont de particularitățile autismului. Multe intervenții sunt structurate, iar obiectivul
este ca cei mici să devină confortabili și competenți în propriul corp, prin exerciții adaptate vârstei și profilului
senzorial.

Caracteristici la copiii cu dificultăți motorii

Copiii cu TSA pot părea stângaci în mișcare și în abilitățile motorii. Problemele de coordonare, împreună cu dificultățile de
comunicare, abilitățile sociale și provocările comportamentale, pot contribui la dificultăți de învățare.
Aceste dificultăți se pot accentua în timp, inclusiv în contexte precum joaca în parc și sportul.

Tratamentele de kinetoterapie bazate pe exerciții includ abilități motorii adecvate vârstei, precum:
sărituri, bătut din palme, alergare, aruncarea/lovirea/prinderea mingii.

Hidroterapie copii cu TSA

Pentru dezvoltarea abilităților motorii, unele cercetări sugerează că metodele de instruire a înotului și hidroterapia pot fi
benefice pentru copiii cu TSA. În general, kinetoterapia bazată pe exerciții fizice poate susține dezvoltarea motorie și
participarea funcțională.

Hidroterapia este realizată, de obicei, într-o piscină. Presiunea și temperatura apei pot avea un efect calmant, iar mediul acvatic
poate furniza un input senzorial consistent. În timpul ședințelor, copilul efectuează exerciții pentru îmbunătățirea mobilității,
gamei de mișcare și controlului postural.

Apa caldă poate reduce impactul asupra corpului, relaxa musculatura și diminua spasticitatea, ceea ce face mediul acvatic util în
reabilitare și antrenament funcțional, atunci când există indicație și supraveghere specializată.

Dificultăți de control motor la copiii cu TSA

Există copii fără o tulburare neurologică clară care pot prezenta abilități motorii slabe înainte de vârsta de 7 ani.
Unii pot îndeplini criteriile pentru tulburare de coordonare a dezvoltării (DCD) conform DSM, deși identificarea
apare frecvent după începerea școlii. În unele cazuri, performanța motrică slabă la vârsta preșcolară poate fi unul dintre primele
semne observabile, în special în prezența comorbidităților (ex. TSA sau ADHD).

Deși tulburările motorii pot apărea independent, este descrisă frecvent coexistența cu TSA și ADHD.
Dificultățile de control motor sunt raportate ca fiind comune la copiii cu TSA, iar cercetarea a crescut în explorarea legăturilor
dintre DCD și TSA.

Problemele de coordonare motorie au fost asociate și cu o capacitate mai scăzută în abilitățile de viață de zi cu zi,
sugerând că dificultățile de adaptare zilnică nu sunt legate doar de zona socială/comunicare/atenție, ci și de componenta motorie.

Promovarea educației fizice și a aptitudinii fizice la copiii cu TSA

Rata mai scăzută de participare la educația fizică poate fi asociată atât cu dificultățile specifice diagnosticului principal,
cât și cu deficiențele motorii. Este frecvent subliniată nevoia de programe de educație fizică mai bine adaptate pentru copiii cu
tulburări neurodezvoltative, care să promoveze dezvoltarea abilităților motorii, autoeficacitatea și aptitudinea fizică.

Abilitățile motorii de bază includ componente precum: locomoția (alergare, sărituri),
echilibrul (stat pe un picior), controlul obiectelor (prindere, aruncare, lovire cu piciorul) și
motricitatea fină (folosirea creionului, foarfecelor). Aceste abilități pot susține participarea la activitate fizică,
integrarea socială și autonomia.

Copiii cu TSA pot avea performanțe motorii mai scăzute, iar programele de intervenție timpurie pot include obiective motorii clare.
Kinetoterapeuții pot stimula învățarea abilităților motorii funcționale pentru a ajuta copilul să compenseze dificultățile și să își
dezvolte independența.

Sursă de informație: https://www.physio-pedia.com/